Revenire

Hopa si eu!

Dupa aproape doua luni, am revenit si eu pe simezele virtuale.

De vina am fost eu care nu am reusit sa sintetizez foarte bine evenimentele care s-au petrecut in jurul meu dar si lansarile pe care le-am avut de pregatit: Noua Laguna si Logan Pick Up.

Dar au trecut toate, le-am trecut cu bine acum ne ocupam doar de mentenanta si ne pregatim sa lansam Sandero, undeva prin iunie.

So, de la ultima mea postare s-au intamplat multe. O luam in sens invers: l-au schimbat pe Cioroianu, bila alba in ceea ce ma priveste; Putin o ia de la capat cu viata de cuplu daca e sa ne luam dupa titlurile din ziare, bila gri; se cloneaza oameni, bila neagra, se ascut sabile in lupta pentru sefia orasului si judetului, bila indecisa ca si culoare si lista ramane deschisa.

Viata privata? Subiect tabu pentru mine pe care prefer sa nu-l comentez si nici macar sa ma gandesc la el (subiect).

Viata sociala? Ce-i aia?

Capitolul prieteni, cativa dar buni, insa sublimi la capitolul intalniri cu ei, adica nu-i vad veci, nu din cauza lor ci din cauza mea.

Profesional? Din ce in ce mai bine!

So? What else is new?

Vad pe la “prietini” ca posteaza despre diferite lucruri care se intampla pe la TV, eu nu apuc sa ma uit la televizor decat atunci cand sterg preful de pe el, sincer nu-mi arde sa ma uit la televizor. Prefer sa citesc. N-as putea spune care  a fost ultima carte citita ca am vreo trei “in lucru”, si oricum memoria mea lasa de dorit. Imi ia de la 3 secunde la 10 minute sa imi aduc aminte ce am facut cu o zi in urma, asta e imbatranesc si neuronii mei care m-au abandonat se simt bine acolo in gaura neagra in care s-au lansat.

Asa ca, viata mea din ultimele doua luni se rezuma la: serviciu, lansari, copil, neamuri si voluntariat la Ambulanta.

Aaaaa, am uitat sa spun ca imi folosesc timpul liber facand voluntariat? Nimic spectaculos in ceea ce ma priveste, insa e un lucru care ma face sa uit de ale mele si sa ii ajut si sa inteleg durerile reale ale altora.

In rest sanatate maxima pentru toata lumea.

Ne revedem cand voi avea inspiratie si atunci cand un lucru absolut spectaculos si demn de o creatie virtuala se va intampla.

 

Oare se va termina?

N-am mai scris pe blog de foarte mult timp. Motivul: informatiile ma coplesesc intr-o atat de mare masura incat nu resusesc sa diger la rece faptele. De ceva timp incerc sa fac o analiza la rece a ceea ce se intampla in Romania: tradari, un curs euro care creste ametitor, culmea in preajma zilei de salar, parca  sa ne faca sa ne lasam tot salariul la banca, pe internet apar tot felul de teorii ale conspiratiei, unele avand poate un sambure de adevar, educatia romaneasca e pictata in nuante inchise, mor artisti de valoare, si ultima chestie observata, pana si americanii fac emisiuni de trevelling despre Romania, culmea pe banii nostrii,  dar care ne desfinteaza total ca si tara cu potential turistic.

Prima greseala: de ce finantam noi emisiunea americana de pe Travelling Channel: No reservation?

A doua: cine dracu e doamna Camelia Negoita de la Biroul de Turism al Romaniei din SUA????

Si de ce dracu se numeste Birou de Turism al Romaniei si nu Biroul Roman de Turism , nu ca formularea ar fi una desteapta. Dar sunt in guvernul nostru si institutiile adiacente, oameni platiti cu salarii fabuloase sa gandeasca o exprimare desteapta.

A treia: Daca tot s-a bagat Ministerul pentru Intreprinderi Mici si Mijlocii, Comert, Turism si Profesii Liberale  sa plateasca voiajul celor de la Travelling Chanel, de ce dracu si-a permis sa cenzureze locurile de filmat?

Romanii or fi ei saraci si vai steaua lor dar inca demnitate, traditii, ospitalitate  si buna crestere mai au suficient de mult cat sa nu fie nevoiti domnii din minister sa caute cu lupa prin tara romani mai rasariti sa apara pe camera.

Suntem de mare arta, daca pana si la filmari oficialitatile noastre incearca sa musamalizeze realitatile noastre.

Am dat in balbaiala citind articolul din Cotidianul.

Nu se poate ca americanii intr-o ditamai tara sa nu mearga decat in trei puncte si alea, vezi Doamne simbol pentru Romania. Au uitat de manastirile din Nordul Moldovei, au uitat de Vulcanii Noroiosi, au uitat de Baile Termale de la Felix, ca tot suntem oradeni si sunt recunoscute, sau de minunatiile de peisaje montane cu stanele autentice cu locuri uitate de lume dar bine pastrate cu oameni la care tehnologia nu a ajuns inca si care sunt de o puritate sufleteasca de mai mare dragul???

Nuuuu, a trebuit ca onor oamenii din minister care sunt platiti regeste pentru nestiinta lor si lipsa de viziune sa ii plimbe prin locuri, unele locuri, artificial intretinute ca si imagine, si sa le mai si spuna cum si ce sa filmeze…

Whatever…..

Ofensiva anti-fumatori

M-am gandit astazi, daca tot am scris o data sa mai scriu inca o data.

Subiectul acesta incepe sa ma calce pe nervi.

Oriunde ma duc, orice post de televiziune urmaresc vad acelasi mesaj: Tutunul dauneaza grav sanatatii.

In regula, nu am nimic cu aceasta campanie atat timp cat liberul arbitru este lasat sa isi faca treaba.

In orice farmacie as intra, nu vad decat produse care te indeamna sa te lasi de fumat, si nu putine. Acestea sunt majoritare in detrimentul altor produse  destinate intretinerii sanatatii oamenilor.

Nu spun ca viciul a jumatate din populatia globului nu aduce mari deservicii personale si colective dar de aici si pana la a teroriza si agasa populatia e mare pasul.

Stiati ca cei mai mari si innraiti fumatori sunt medicii? Asta spune ceva…

Cred ca medicii nu fumeaza de dragul de a intra in mormant mai repede si mai agresiv ci pentru ca pur si simplu meseria lor consuma foarte multi neuroni. La fel este si cu meseria de jurnalist. Majoritatea jurnalistilor sunt fumatori. De ce? Pentru ca este un job care necesita creativitate si mult consum nervos. Deci extrapoland, ajungem sa spunem ca meseriile intelectuale sunt si meseriile care genereaza acest viciu. Nu se poate spune in niciun caz ca acesti oameni nu sunt informati si nu cunosc efectele fumatului. Este totusi decizia lor de a fuma, de ce trebuiesc agasati inutil cu mesaje care irita?

Eu nu am vazut la televizor sau in presa o campanie contra bauturilor alcoolice  al caror consum duce cateodata la crime… Si totusi alcoolicii au o viata linistita din punct de vedere mediatic…

In fine, campanii impotriva prostitutiei? Ati vazut vreuna? Eu nu! Si totusi sute de mii de oameni se imbolnavesc din cauza bolilor cu transmitere sexuala.

Si lista viciilor ramane deschisa.

Aaaa si era sa uit! Despre E-urile pe care le introducem in organism zi de zi nu spune nimeni nimic. Stiati ca din cauza e-urilor din alimente un cadavru dupa 5 ani de zile daca este deshumat este aproape intact??? Nasol moment… saracii moldoveni, pentru ca la ei inca traditia exista, la 7 ani de la deces atunci cand se deschide sicriul pentru imbalsamarea oaselor si organizarea celei de-a doua inmormantari trebuie ca au socul de pe lume, cand gasesc decedatul aproape intact…

Sincer ma apuca pandaliile cand vad atatea reclame si mesaje anti- fumat. Pentru cine nu stie inca psihologia inversa chiar functioneaza. Cu cat interzici mai mult un lucru, cu atat tentatia va fi mai mare. O stiu psihologii, o stiu creierele din agentiile de publicitate, o stie toata lumea…

Concluzia o trageti singuri…

P.S. Mi-am propus sa ma las de fumat dar nu din cauza bombardamentului mediatic , ci pentru ca asa vreau EU! SIC!

Opriti pamantul… eu cobor la urmatoarea statie!

Ingrozitor cat de repede se misca lucrurile. Nu am timp sa diger sau sa meditez bine asupra unei fapte ca iute o alta ii ia locul. Si uite asa am preferat sa nu scriu nimic pe blog.  Incerc sa ma dezvat de a face lucrurile in mod superficial.

Ceea ce se intampla la TTV nu are nicio logica privit din exterior, dar de la Centru se stie foarte bine strategia. Pacat ca “iubitii conducatori” nu se gandesc si la palmasii care isi platesc creditele de pe urma unei munci salahorice chiar daca frumoase si care nu vor putea sa isi gaseasca un job in doua saptamani de la trantirea preavizului in fata. Nu este normal sa extermini cea mai bine cotata televiziune cu oameni care au pus profesia in fata familiei in numele unei strategii radicale…si prost consiliate. E drept fiecare din cei care au lucrat sau lucreaza in TTV au imperfectiunile lor, dar de aici si pana la aproape a desfiinta un post de televizune pe care lumea il urmarea cu drag numai pentru ca sefii au considerat in stupiditatea lor se arde gazul de pomana sau care o fi motivatia, e drum lung. De masuri coercitive a auzit cineva? De preventia unei crize institutionale? Asa ma gandeam si eu….

Am senzatia ca se face coordonare  in TTV dupa ureche. Departamentul de resurse umane isi ia banii de pomana la fel si sefii TTV sau  ai companiei- mama.

Degeaba au fost adusi cei mai buni oameni, degeaba s-au format oameni buni, degeaba a fost achizitionata cea mai buna aparatura….totul degeaba.

Chiar daca nu mai lucrez in TTV tot ma doare sa aud si sa vad cum este decimat colectivul….

Dracu sa o ia de strategie!

Trezirea sefimea pana nu e prea tarziu!!!

Cat priveste situatia pe plan national,  eu spun un simplu No Comment! Atat merita guvernantii.

Despre nimicuri

M-am apucat cu greu sa astern niste ganduri nu pentru ca nu as avea ce sa scriu ci pentru ca se intampla prea multe si prea repede.

Citesc blogurile prietenilor si simt tristetea din oameni. Sunt tineri, sunt frumosi, sunt profesionisti, sunt visatori si totusi sunt foarte tristi.

E drept ca nimeni nu le-a garantat la nastere ca viata va fi usoara, insa tine de fiecare sa faca in asa fel incat fiecare zi sa fie un pic mai frumoasa, un pic mai buna.

Nici mie nu mi-e usor, am zile si zile. Sunt zile bune in care totul este bine insa pentru echilibrarea balantei vin zile care pur si simplu simt sfarseala. Bineinteles ca la toate aceste zile, bune sau rele, contribuie din plin factorul psihologic al fiecaruia dar si factori pe care nimeni nu ii poate controla.

Important e ca fiecare sa incerce sa nu puna la suflet amaraciunea in schimb atunci cand e loc de bine sa savureze fiecare secunda si sa se incarce pentru zilele negre.

Eu asa fac, uneori imi iese, alteori nu, insa am grija ca atunci cand nu imi iese in preajma mea sa fie persoanele cu energie pozitiva in speranta ca ma vor molipsi.

M-am regasit din plin in blogul lui adrian labos cel putin in “iarna nu-i ca vara sau varianta jurnalistica a problemei.” Aproape 2 ani de zile am trait la intensitate maxima viata de jurnalist de televiziune. Am visat ca sunt respectata ca si reporter, mi-am imbatat sufletul cu satisfactia muncii facute din inima chiar daca in buzunarul meu batea vantul. Am suferit cand colegi de-ai mei care nu se straduiau prea mult erau apreciati, iar eu care nu comentam in front eram uitata intr-un colt precum un ziar vechi… E al naibii de frustranta pozitia…

Dar au trecut toate, insa parca mai traiesc experienta jurnalistica prin colegii mei care nu au abandonat nava. Felicitari pentru rezistenta!

Pentru mine acest an la acest nou loc de munca sper sa insemne un succes, pentru ca premize sunt. Ramane ca acel dram de noroc sa fie cu mine, pentru ca stiinta o port in fiecare zi cu mine ca si bunul simt de altfel.

Va fi bine!

Am imbatranit… cica

Tocmai ce am schimbat prefixul…

O fi de bine o fi de rau, habar n-am, cert e ca nu am simtit foarte tare schimbarea… inca

Se spune ca nu simti nicio diferenta atunci cand mai pui o iarna la panoplia iernilor tale, insa in momentul in care suflii in lumanari, parca pecetluiesti ceea ce atat natura cat si prietenii ti-au certificat de-alungul intregii zile.

Daca eu nu am simtit ca e ziua mea de nastere, in momentul in care am suflat in lumanarile puse pe tort, am pecetluit varsta :30!!!

Heloo!!! Am 30 de ani!

Mi-as fi dorit sa dau un chef monstru de ziua mea, dar pentru mine nu e momentul distractiei la maxim, asa ca o sa tin cheful chiar daca mai tarziu atunci cand voi avea cu adevarat ceva de sarbatorit.

Anyway, va multumesc celor care nu ati uitat sa imi urati La multi ani, dar si celor care au uitat sau nu au vrut

Tot ziua mea de nastere a fost iar eu indiferent ca am fost sunata sau nu, tot bine m-am simtit.

De acum inainte D-zeu cu mila, ca sigur nu mai intineresc.

Parca pana la 30 nu simti cum trec anii, dar de acum sigur voi simti fiecare an pe care o sa-l mai bifez in calendar.

O zi buna, sanatate maxima si succese pe toate planurile!!!

Valurile vietii…

Doamne, cat de ciudata este si viata …

Acum esti fericit, acum esti pe fundul prapastiei plin de deznadejde, din nou o raza de bucurie si iar o iei de la capat cu tristetea.

Daca m-ar intreba cineva: “Ioana, cum esti?” nu as sti sa ii raspund de teama ca as minti.

Pentru ca zilele astea am obosit sa trec de la o stare la alta… si nu pentru ca as fi labila psihic ci pentru ca lumea din jurul meu este asa cum o stiti si voi: rea si plina de prejudecati.

Pentru decizia mea de a-mi face o viata mai buna si mai linistita, lumea din jurul meu ma catalogheaza nedrept… Dar nimeni nu ma intreaba, doar trage concluzii din auzite…

Poate ca lumea ar trebui sa fie atenta la ce spune pentru ca D-zeu loveste atunci cand te astepti mai putin…

Ma doare sufletul pentru ca imi aud vorbe nedrepte si nici macar  cu fundament real, dar daca acesta este pretul pe care trebuie sa il platesc pentru ca am iesit din tiparul romanesc, fie, treaca de la mine.

Insa ii avertizez pe “prietenii” mei:  veti fi rasplatiti de viata pe masura calitatii voastre de oameni.

Poate tot ce am scris nu are noima, poate nu am reusit sa transmit exact ce simt dintr-o diplomatie fortata, pentru ca pe mine diplomatia nu ma caracterizeaza, insa sigur am scris din suflet…

Doamne ajuta!

Momentul bilantului…

Stiu ca nu am scris de mult dar parca imi era dor de o pauza dar si sa scriu. Asa sunt eu: omul extremelor!

Pauza am facut-o, mi-a priit, acum e momentul sa mai astern cateva ganduri pentru  sufletul meu.

A trecut si Craciunul, Mosul a trecut si el si a facut-o fericita pe printesa mea, eu am primit linistea dupa care tinjeam de atata timp dar am primit si cadouri ca doar deh, am si eu parinti.

A fost frumos, m-am odihnit mi-am vizitat prietenii dragi inimii mele, prieteni care au cam fost neglijati pana in momentul despartirii mele de televiziunea draga mie.

Per ansamblu a fost un an bun, cam tot ce mi-am propus la 1 ianuarie 2007 s-a realizat.

 La capitolul neimplinirii voi trece doar plecarea mea din Televiziunea Transilvania, plecare pe care nu aveam cum sa o anticipez. Cum poti sa iti propui sa iti parasesti copilul??? Asa am simtit eu televiziunea, ca pe copilul meu. Am avut colegi frumosi si dragi, am avut si sacaielile inerente oricarui job, dar satisfactia lucrului facut cat de bine am putut nu mi-a putut-o lua nimeni.

Am plecat cu cea mai mai strangere de inima din lume dar viata m-a obligat sa iau aceasta decizie.

Despartirea mea nu o voi trece la capitolul neimpliniri pentru ca la 1 ianuarie 2007 stiam ca se va produce. Era un lucru care trebuia sa se intample cu multi ani in urma, dar pe care l-am tot amanat din convingerea ca daca lupti pentru ceva nu se poate sa nu iasa bine. Insa e bine ca amandoi sa isi doreasca acest lucru. Insa undeva pe drum, in cei 11 ani, ceva ne-a scapat, atat mie cat si lui si nu am reusit sa facem sa fie bine.

Acum sunt linistita, stiu ca lui ii e bine, a gasit, sper eu femeia care sa il faca fericit in modul lui ciudat de a fi fericit. Cat despre mine, prefer sa decid eu pentru viata mea nu altcineva, asa ca fericirea mea o voi cladi caramida cu caramida si voi avea grija ca alesul inimii mele, pentru ca inca am convingerea ca exista asa ceva,  sa pretuiasca femeia din mine si sufletul bun pe care chiar il am in dotare.

Va fi bine si in 2008!!! Sunt sigura, pentru ca suntem oameni normali si rationali, avem suflete curate si nu facem rau doar de dragul raului.

Vreau ca 2008 sa imi dea si mie si apropiatilor mei sanatate si satisfactia muncii. Banii se fac deci nu imi fac probleme pentru ei.

Vreau ca in 2008 sa imi termin casuta, sa merg din nou in vara la Mash, tabara medicala din Padis alaturi de oamenii minunati cu care mi-am petrecut o saptamana de vis, coordonatorul SMURD Bihor, Hadrian Borcea si preafrumoasele fete ale sale, medicul Mircea Galu si frumoasa-i familie, sufletistii salvamontisti alaturi de care am batut muntii Padisului si nu numai, si stundentii medicinisti din toata tara care au indurat frig, ploaie si ore de trasee care de care mai diverse si grele. Misu Botea nu te-am uitat!!! (mai sunt cativa doar ca spre rusinea mea nu imi amintesc numele, dar sunt in sufletul meu.)

Asa ca nu vreau multe de la 2008, dar le vreau din plin cu bucurie si liniste.

Va doresc ca 2008 sa fie bland cu voi si cu familiile voastre, sa va iasa din plin ceea ce va doriti, si sa nu punem toate relele la suflet pentru ca avem o singura viata!

Sa ne auzim si vedem cu bine in noul an si promit sa fiu acelasi om pe care l-ati cunoscut.

P.S. Mi-as propune sa ma las de tigari dar asta mai vedem:)) La mine e o chestie pur de moment.

LA MULTI ANI DRAGII MEI!

Ioi …mi-a crescut tensiunea!!!

In primul rand, bine am revenit dupa o lunga absenta de pe monitoarele voastre.

Cauza: am avut de lucru atat de mult ca nici sa mananc nu am reusit zilele astea.

Dar totul e bine cand se termina cu bine.

Direct la subiect: nu incercati sa fentati circulatia din oras luand-o pe centura: GRESEALA FATALA!!! si pentru combustibil si pentru tensiunea voastra.

Am facut greseala sa intru din calea Santandreiului pe centura spre Piata Iosia si acolo am crezut  ca ma gaseste moartea: dupa 10 minute in care am ars motorina degeaba si mi-am ridicat tensiunea la cote inimaginabile pentru ca nu am inaintat nici macar un mm, am intors frumos dupa 10 manevre de evitat tiruri de pe contrasens si am luat-o inapoi spre oras pe unde am venit. Dar cum toate drumurile sunt in lucru si trafic cat incape nici pe Mestesugarilor nu a fost mai interesant. A trebuit sa imi pun imaginatia la bataie ca sa nu ajung din nou in soseaua de centura. Si uite asa dupa o ora si mii de D-zei si sfinti am ajuns si eu in piata Iosia de unde mi-am luat cel mai frumos brad posibil: asta e slabiciunea mea de Craciun: bradul sa fie  brad!!!

Dar cu nervii tot acolo am ramas: in cui!

Zilele acestea sa fii sofer e cam nabadaioasa treaba, asa ca sfatul meu este sa limitati cursele cat puteti, nu de alta dar la ce nervozitate este pe carosabil, riscati sa va si buseasca vreun profesionist masina si atunci chiar ca le aveti pe toate.

In rest, toate bune si frumoase si sanatate maxima!

Simtiti?

Timid, la inceput, mai pregnant mai apoi, suflul sarbatorilor de iarna incepe sa se simta peste tot: in piete acolo unde brazii stau gramada in asteptarea cumparatorilor, in magazinele doldora cu piese specifice sarbatorilor Christiane, in poezioarele pe care prichindeii le invata “by heart” pentru serbarea de Craciun, in sufletul nostru, al  adultilor care speram ca macar de sarbatori sa uitam de toate relele si sa fim linistiti si fericiti in mijlocul familiei.

Sunt zile si zile, in preajma sarbatorilor de iarna, cand sufletul nostru ba o ia razna de emotie, ba se face mic mic de teama ca poate nu vor fi cele mai reusite sarbatori din viata noastra. Insa de obicei, pozitivismul castiga lupta cu nesiguranta.

Pentru mine singura necunoscuta pentru care nu pot sa faca nimic este daca vom avea un Craciun alb. Nu mi-e frica de lipsa cadourilor sau a bucatelor de pe masa, nici ca nu se va gandi nimeni la mine (nu exista asa ceva!!!) singura mea teama, chiar daca sunt adult este lipsa zapezii!!!

Stiu ce ganditi: singura ei problema este daca va fi zapada???? Nu are alte probleme???

Raspunsul meu e: NU! Nu am alte probleme si va pot spune de ce:

- nu voi avea probleme cu banii pentru ca in fiecare zi am mers la lucru cu drag si am fost profesionista, asa ca sunt rasplatita, si apoi banii se fac!

-nu am probleme cu sanatatea, nici eu nici apropiatii mei, pentru ca avem grija de noi!

- sufletului meu ii este bine pentru ca sunt un om bun si ii iubesc pe oamenii din jurul meu, asa ca urmand logica nu ar trebui sa imi fie teama ca nu se va gandi cineva cu drag la mine!

Mi-e dor de zapezile copilariei mele, atunci cand masinile circulau la sfarsit de saptamana “in ordinea numerelor de pe tricou”:), iar noi copiii puteam sa mergem cu sania pe unde vroiam pentru ca nu exista o firma de salubritate care sa arunce cu tot felul de materiale pe sosea.

Mi-e dor de magazinele impodobite de Craciun, de acum 20 de ani. Aveau alt farmec… chiar daca si acum sunt impodobite frumos, parca totul e fortat, totul tine de marketing. Atunci totul tinea de sufletul nostru. Chiar daca nu aveam bani sau nu prea aveam ce sa cumparam cu ei, magazinele gatite cu ghirlande argintii parca ne ridicau moralul si ne faceau sa simtim magia sarbatorilor de iarna.

Revin: Daca totusi cineva dintre voi, cititorii, aveti trecere mai mare la Doamne Doamne, puteti sa cereti pentru sufletul meu sa ninga de Craciun?

Pentru mine ar fi cel mai frumos cadou…