23…32 si cum sa-i spun “Multumesc” Sufletului meu…

Magic, nu-i asa? Cel putin asa as spune eu.

Pentru prima data in viata, de ziua mea de nastere am fost intrebata ce vreau sa fac.

Am spus ca, spre deosebire de toti ceilalti ani, nu vreau sa fac mancare si prajituri, nu vreau sa primesc flori si cadouri si felicitari. Vreau doar liniste si iubire. Si mi s-a raspuns: Faca-se voia ta Suflete!

Si uite asa, sambata dimineata spre disperarea celor care au vrut sa ma felicite, am luat calea muntelui, o cale fara semnal gsm sau e-mail, o cale frumoasa cu zapada, frig, liniste si dragoste. A fost de vis.

Ne-am odihnit, iubit, relaxat.

Te iubesc Marius!

Cum pot oare sa iti multumesc atat de des? Atat de des, pentru ca zi de zi, ora de ora, clipa de clipa, Eu sunt cel mai important reper din viata ta?

Cum pot sa iti multumesc diferit de fiecare data?

De fiecare data cand ma surprinzi cu linistea, calmul si dragostea ta, care uneori sunt exact pe dosul firii mele, agitate, anxioase, superficiale.

Dar pana la urma, cred ca asta inseamna ca ma iubesti: ma accepti asa cum sunt si imi dai siguranta si dragostea de care am nevoie.

Te iubesc Suflete Drag!

P.S si tot magic fotografia cu Sufletul meu s-a postat singura la inceput.

18 ianuarie… ziua depresiva

Din  nou sunt inaintea tuturor. Vineri am anticipat ziua depresiva:

iata si dovada:)

http://www.antena3.ro/stiri/stiinta/studiu-18-ianuarie-cea-mai-deprimanta-zi-a-anului-2010_89749.html

Ha ha…

Depresie

Stiti ca, tot felul de cercetatori fac tot felul de cercetari, pe tot felul de bani, in tot felul de tari, pe subiectul depresiilor.

Stiu ca undeva, candva am citit care era cea mai depresiva zi din an, dar nu imi mai amintesc.

Azi, desi nu mi-am propus sa scriu pe blog, m-am trezit depresiva si fara chef de munca… asa ca am lasat munca nitel si am invadat spatiul virtual cu destutele pe tastatura.:)

E drept ca probabil in starea asta sunt eu si inca vreo 14 milioane de romani, difera doar cauza depresiei.

Eu sincer m-am “metempsihozat” (am cat de cat habar ce inseamna ce am scris, nu am chef sa gooaglesc dexul pentru exactitatea word-ului, dar tare mi-a placut cum suna;),  si n-am gasit un rezon sa fiu depresiva in afara de aspectul financiar, dar nici pe ala nu l-as baga prea tare in seama.

Deci:

- iubita sunt, iubit este

- fericita sunt, fericit este

- santoasa sunt, sanatosi sunt

- cu loc de munca este, cu loc de munca “sunt”

… atunci la ce dreq mi-s depresiva?

Vremea de afara???  Nici pomeneala, e pe sufletul meu vremea de afara, deci nu.

Ce sa fie, ce sa fie?

Astept sugestii si reclamatii!

J

Despre munca mea in reprezentanta Grupului Renault

Stiu, e bizar ca in 5 zile sa postez de doua ori in timp ce anul trecut am cam ratat jurnalul…

Dar subiectul, e unul pe care vroiam sa il povestesc de ceva timp, insa nu stiam sub ce forma…

Cu siguranta, multi dintre voi nu stiu pe unde lucrez.

Unii, mai apropiati mie,  stiu ca lucrez la reprezentanta locala Dacia, Renault, Nissan.

Altii, nu atat de apropiati, tocmai au aflat.

Motivele pentru care m-am decis sa va dezvalui din culisele serviciului meu sunt diverse: de la revolta fata de oamenii care dau cu pietre in Grupul Renault pana la multumirea sincera fata de cei care au incredere in noi.

Am auzit, aud, si cu siguranta voi mai auzi replici si discutii nu foarte apreciative fata de marcile Dacia, Renault, Nissan: ca sunt scumpe, ca sunt slab dotate, ca se misca toate componentele in ele, etc.

In primul rand cred eu, atunci cand facem referire la argumentul scump, cred ca ar trebui sa vedem la ce ne raportam: la venitul nostru? la alte marci? la masina din curtea vecinului?

Hai sa fim seriosi: Dacia nu a spus niciodata ca Logan va fi altceva decat o masina Low-cost insa cu parametrii de siguranta testati la EuroNcap. Nu e putin lucru. Si parerea mea este ca Logan chiar este o masina low cost si costuri de intretinere relativ mici. Spun relativ, pentru ca din momentul aparitiei pe piata a Logan-ului, am schimbat taspe guverne, taspe cursuri euro, unii au intrat in somaj, altii s-au pensionat fortat, prea putini s-au imbogatit astfel incat sa nu le pese de masina si intretinerea ei. Si cei care s-au imbogatit peste noapte si-au luat “luxury editions”, pe care mai apoi, criza fiind fie le-au predat la firmele de leasing, fie le tin in garaj ca intretinerea unui luxury edition te mananca, fie nu isi permit nici macar un plin de combustibil, daramite RCA sau CASCO, deja vorbesc lucruri…

Asa ca haideti sa vedem, inainte sa intoxicam forumurile cu pareri, care sunt luate inseamna mai ceva ca si Cuvantul Domnului, in detrimentul tehnicienilor care stiu ce vorbesc, la ce ne raportam cand dam in Dacia sau Renault.

Eu pot sa spun ca am o pozitie preferentiala in reprezentanta: sunt interfata intre Renault Romania  si oradeni. In traducere marketing:).

Pe langa aceasta functie mai sunt si responsabil calitate Dacia/Renault Service: in traducere ascult parerile clientilor vis-a-vis de calitatea serviciilor si a lucrarilor pe care acestia le primesc in service.

Nu e munca usoara: zilnic ascult 50 de pareri vis-a-vis de service, pareri foarte bune, pareri mai putin bune, pareri nu neaparat obiective. Si toate se intalnesc intr-un punct comun: preturile.

Intr-adevar, am ajuns la performanta ca din 50 de clienti aproape 40 sa nu fie interesati de pretul pieselor sau a manoperei ci de maniera in care sunt tratati. Acesta este un lucru bun, e dovada ca oradenii s-au saturat sa fie tratati mizerabil. Pe mine ca si om de imagine nu poate decat sa ma bucure, inseamna ca tot ce inseamna valorile Grupului Renault in Romania au inceput sa dea roade.

Dar despre valorile Grupului Renault, in episodul urmator… care nu as putea sa va spun cand va fi difuzat:) Probabil ca in zilele urmatoare.

La Multi Ani 2010!

La multi si sanatosi ani, dragii mei!

Din nou am reusit sa-mi dibui parola si sa scriu.

As vrea sa pot promite ca anul acesta voi posta mai mult, insa nu ma doare gura sa promit, cu scrisul e mai greu. Dar nu e mai greu pentru ca nu stiu sa scriu, ci pentru ca sunt atat de multe informatii care ne zburlesc cerebelul incat nu stiu daca sa ma revolt, sa le analizez sau doar sa le trec in revista.

Si uite asa, acum m-am pus in fata laptop-ului cu ceasca de cafea in fata, tigara in coltul gurii si incerc sa trec si eu cateva vorbe in scris.

2009 nu a fost neaparat un an greu cat pentru acelasi lucru a trebuit sa depunem efort de 3 ori mai  mult.

2010 se anunta si el “dragut”. Eu am credinta ca vom trece cu bine peste toate numai sa avem rabdare si nervi de otel.

Sarbatorile au trecut, cel putin pentru mine nemaipomenit de frumos: printesa “razboinica” a primit tot ce a cerut Mosului, mama printesei, se deduce ca “regina” si nu neaparat razboinica, este mai fericita si implinita ca niciodata cu regele si imparatia lor cu tot.

Am petrecut noaptea dintre ani, senzational cu toate superstitiile: vasc, rosu, bani, capra, zgomot si asmd.

Am fost cu totii veseli si fericiti asa ca putem spera ca anul care incepe va fi exact ca noaptea dintre ani.

Cat priveste cadoul meu de Mos Craciun… uitati-va pe ferestra: NINGE!!! Ce imi pot dori ai mult??? Doar sanatate, iubire si noroc, mie, familiei, cunoscutilor mei … dar si dusmanilor!

Si asa cum ii sta bine unui jurnal…iata cateva instantanee din familia mea de Craciun si de la Revelion:)

Back to blog:)…MY BLOG!

Am revenit!!!!

1. Sunt foarte fericita ca dupa luni  de zile am nimerit si eu username-ul meu:D, daca va puteti imagina, imi stiam parola (sau o ghiceam;)) dar nu stiam  userul… Da, stiu ca puteam sa resetez totul sau sa ma uit prin mieiluri sa gasesc coordonatele… dar Doamne, greu mi-o fo sa fac lucrul asta (vara, soare, iubire, terase, cafelute, limonade). Mai bine amanam pe maine sarcina si tot asa in fiecare zi pana s-a facut septembrie!

2. Nu sunt atat de fericita ca mi-am dat gata 2 saptamani de concediu, insa sunt super incantata ca din 19 pana in 28 oi fi iar in concediu si pe drumurile si muntii patriei!

3. Am fost in concediu!!!! aaa… parca am mai mentionat… nu-i bai, repetitia mama invataturii, am fost la greci cu dragostea mea si inca  50 de “nebuni veseli!!!”. A fost superrrrrrr tare, mai putin vamile de la sarbi si macedoneni…de groaza (5 ceasuri la dus si tot pe atatea la intors doar pentru statele astea, sau ce mama  dreq or fi…).

4. … aud???? aaaa vreti dovezi? ok, indata le afisam si p’ alea ca sa nu fie cu suparare.

5. criza? ce criza? unde? am ratat ceva? d’oh, nimic nou sub soare, eu sunt intr-o permanenta criza de cand ma stiu asa ca nu ma atinge “criza” 2009!

6. prieteni? nu foarte multi si imprastiati si ei saracutii in criza asta puternica prin concedii in strainatate. Hai noroc ca e septembrie si se striga adunarea generala la serviciu mai pentru toti asa ca ne-om intalni soon.

7. Viata privata? Aceeasi: incredibila ca sa moara dusmanii de ciuda! Iubesc si sunt iubita, NA!

8. Copchilutza? Superba, logoreica de la rasarit pana la apus de soare, desteapta, ce mai? a lu’ mama;)

9. Sanatatea, la maxim, cel putin asa spune bioritmul de pe telefonul meu destept, care e in service! (na, anul asta am batut recordul la telefoane in service: am doua super destepte de sute de euro care zac in service:))) asta e! nu pot fi toate perfecte, asa ca sunati-ma voi de ne stim ca eu nu mai stiu care contacte sunt prin care telefoane si ce back-up-ri pe unde le mai am.

Sanatate va doresc si voua!

STOP!

09.09.09

Just me, J!

Radarul si blonda

Daca mai spune cineva ca blondele sunt soferite proaste eu il tai…

Dovada stau eu care in sfarsit dupa 3 ani de soferie si nu de aia cuminte, am puscat radarul:) si ca sa fie bine inteleasa nu ca prostii cu 61/H ci cu 90:) Bine, bine, in conditiile in care eu circul fie cu 50 fie cu 120, depinde de urgenta.

Si uite asa la 11 noaptea cand nici dracu nu era pe sosea, ba da, eu si politia, am tras frumos pe dreapta si am semnat hartia aia care imi atesta taxa pe prostie. Pentru ca numai prostie se poate numi cand stii pe cine trebuie si nu deschizi gura ci stai ca proasta si te minunezi cat de imbecili pot fi caschetarii. In fine, norocul meu si ghinionul lor e ca lucrez la Dacia Service… daca intelegeti ce vreau sa spun…

Asa ca abaia astept sa intre Logan-urile MAI in service la revizie sau lucrari… or sa intre…

In rest toate bune si frumoase -180 Ron in portmoneu; +4 puncte de penalizare ca asa imi sade frumos…

Voi cum stati cu radarele;)?

J

Si afara ninge…

Eu sincer am cerut zapada pentru luna decembrie… Cred ca cererea mea a ramas undeva blocata pe masa Secretarei, altfel nu-mi explic intarzierea de 2 luni… Stiu! Eu sunt de vina! Trebuia sa o trimit cu confirmare de primire… o sa stiu data urmatoare si pentru ca sa nu avem surprize o sa o trimit din septembrie…

In rest toate bune si frumoase, mai putin ca Sufletul meu e departe de mine si cred ca nu realizeaza cat de mult imi lipseste…dar se va intoarce el…sper eu…

Spor la deszapezit

Kisses

Ioana

Mi-a fost dor…

… sa scriu, sa imi amintesc lucruri, trairi, oameni.

Si uite asa intr-o seara de februarie, am deschis laptop-ul si am inceput a insirui cuvinte, ganduri, sentimente… Initial m-am gandit ca ar fi frumos sa le scriu oamenilor dragi Sufletului meu, cate un ravas de amor, prin care sa ii asigur de toata dragostea mea, dar mai apoi am decis ca as putea sa folosesc mijlocul acesta de comunicare sa le spun, si “ei stie cine este:)” ca ii iubesc, ca mi-e dor de ei, ca Slava Domnului, vine vara, se mareste ziua, si poate asa vom avea timp mai mult sa ne si intalnim.

Iar apoi, gandul a inceput sa imi zboare, in trecut, in adolescenta cu iubirile de o vara, cu sentimente pe care atunci le credeam vesnice, deh si atunci credeam ca le stiu pe toate…, apoi am revenit in prezent cu suflete pierdute undeva in toata dragostea ce ne inconjoara, nu stiu de ce s-au pierdut, insa sufletul meu le va pastra acolo pentru totdeauna.

Stau si ma intreb de ce barbatii atunci cand le spui adevarul cred ca ii minti iar atunci cand ii minti te cred pe cuvant? Toata tineretea mea m-am intrebat, hei, voi amicii si prietenii mei atotstiutori, lamuriti-ma va rog. Si mai am nelamuriri: voi barbatii reusiti sa nu mai iubiti pe cineva pe care l-ati iubit o viata intreaga, cand e gata  relatia, doar ca sa va protejati? Voi chiar reusiti sa ne scoateti din sistemele voastre, cu prima aparuta in cale?: Revin la Dilema lui Robert Turcescu, de asta vara de la Radio: care credeti voi barbatii ca este gestul suprem pentru The One, iar eu am intrat in direct si l-am intrebat: Domnule Turcescu, intrebarea este Cum va dati seama care este The One, in conditiile in care, ciclic, voi barbati aveti tot alta The One… Deci lamuriti-ma si pe mine, cum e cu iubirea voastra? Azi te iubesc, peste un an nu mai esti in sufletul meu, cum dracu reusiti sa ne stergeti din Suflet, si de ce noi, femeile va pastram acolo, pe fiecare dintre voi, aveti locul vostru pe care nicio alta iubire nu -l poate ocupa….?

In fine, uneori pana si pe mine ma depaseste viata si imi ofera surpsize care de care mai nebanuite…

Mi-ar placea sa cred ca suntem unice si irepetabile, in viata voastra si ca atunci cand o mare iubire se incheie, din ghinion sau pentru ca asa a fost sa fie, macar amintirile frumoase sa le pastram, de ambele parti si sentimentul ca orice rau ni se intampla putem conta unul pe celalalt.

Cred ca am aberat suficient pe seara asta, desi simt nevoia sa ma pun la birou si sa scriu o scrisoare, lunga, lunga, ca in vremea studentiei mele.

Cine stie… poate chiar o voi scrie.

Cu toata dragostea,

Ioana

Be happy!

Stiu ca suna mai mult decat nebunesc indemnul, intr-o lume in care criza face victime si pe orizontala si pe verticala, insa va asigur ca doza de optimism s-ar putea sa va salveze de la pierderea mintii.

Unde te uiti oamenii sunt disperati si pe buna dreptate, euro nu vrea nici cum sa ne mai slabeasca, firmele reduc tot ce le mai poate prelungi agonia macar cu inca o luna, in speranta ca poate se schimba peste noapte contextul…

Televiziunea, atat de draga mie, a ramas o frumoasa amintire, cu momente unice de profesionalism, oameni frumosi. Colegii mei au luat-o si  ei, sper eu, spre zari si orizonturi mai frumoase. Nu foarte multi au ramas, si ma indoiesc de fericirea lor ca unici supravietuitori…

Cred ca ai de se joaca de-a Dumnezeii planetei, s-au intrecut cu saga si cred ca ar cam fi momentul sa se opreasca din distrugerile pe care le-au pornit, din simple orgolii sau din plictis. Deja pagubele si victimele colaterale sunt mult prea multe ca sa fie cuantificate, iar destine fara nicio vina decat cea de a se fi nascut sufera si din pacate e doar inceputul suferintei.

Ce minti diabolice au gandit un plan atat de “maret” incat jumatate din planeta sa stea cu securea de-asupra capului zi de zi?

Singurul meu sfat, si acesta chiar e gratuit, e sa ne pastram credinta, zambetul pe buze, iar ceea ce depinde de noi sa facem fara a carcoti. Inca mai cred ca profesionalismul poate bate orice urma de viclenie si pupincurism. Acesta este momentul in care fiecare din noi trebuie sa dea masura calitatii de om si profesionist in ceea ce face.

Ioana