Chiar daca mai avem putin peste o luna pana cand “darnicul” Mos Craciun va cobori pe horn sau prin calorifer:) acolo unde e cazul, copiii simt cel mai tare suflul renilor Mosului in ceafa.
Dovada sta faptul ca mai toti prichindeii s-au pus pe scris ravase mai mult sau mai putin reale.
Cum am si eu un copilutz nerabdator sa fie “calcat ” de darnicia Mosului, aseara , m-a tras de maneca sa-l “epistolam” pe batranelul cu barba alba ca zapada.
Zis si facut!
Am luat o coala de hartie si am asternut pe hartie 3 dorinte ale fetitei mele. Din ce mi-am dat eu seama nu vrea foarte multe ingerasul, dar daca ar fi ca mosu’ sa ii aduca exact ce a spus ea, as avea in curte un urs in marime naturala foarte in viata si o papusa careie nu i-ar tacea gura decat atunci cand s-ar termina bateriile.
Asa ca am adaptat cerintele ei la realitatea mea in speranta ca nu va observa diferenta.
Ce cere Anastasi: un ursulet mare mare si viu:) si o papusa care sa planga toata noaptea:)
Iata ce va citi Mosul: un ursulet mare, mare (de plus, ca viu n-am ce face cu el… desi daca stau bine si ma gandesc o vizita la Gradina Zoologica din Oradea si o cerere ar rezolva problema) si o papusa care sa faca diferite zgomote, dar daca se poate nu tot timpul (mai ales noaptea cand tare mi-ar pica bine un somnik:)).
Dulciurile sunt la ordinea zilei, asa ca nu merita sa le mai enumar.
Ca o domnisoara care stie ca daca a facut impresie buna in timpul anului Mosul sigur ii va indeplini dorintele, Anastasia nu a uitat sa mentioneze ca a fost cuminte, cuminte… (de mici stiu copiii astia sa eludeze adevarul;))
O data inchisa epistola catre Laponia, am scapat si de emotii.
Nu de alta dar ma asteptam sa isi reinnoiasca cererea facuta in urma cu o saptamana de a-i face cadou un fratior sau o surioara “adevarata”, nu de alta dar sa aiba si ea cu cine se juca.
Oricum pentru ca nu vroiam sa o dezamagesc am anuntat-o ca o sa mergem in piata si o las pe ea sa isi aleaga un fratior sau o surioara:) trebuia cumva sa ies onorabil din cererea fiica-mii, nu-i asa?