Am imbatranit… cica

Tocmai ce am schimbat prefixul…

O fi de bine o fi de rau, habar n-am, cert e ca nu am simtit foarte tare schimbarea… inca

Se spune ca nu simti nicio diferenta atunci cand mai pui o iarna la panoplia iernilor tale, insa in momentul in care suflii in lumanari, parca pecetluiesti ceea ce atat natura cat si prietenii ti-au certificat de-alungul intregii zile.

Daca eu nu am simtit ca e ziua mea de nastere, in momentul in care am suflat in lumanarile puse pe tort, am pecetluit varsta :30!!!

Heloo!!! Am 30 de ani!

Mi-as fi dorit sa dau un chef monstru de ziua mea, dar pentru mine nu e momentul distractiei la maxim, asa ca o sa tin cheful chiar daca mai tarziu atunci cand voi avea cu adevarat ceva de sarbatorit.

Anyway, va multumesc celor care nu ati uitat sa imi urati La multi ani, dar si celor care au uitat sau nu au vrut:)

Tot ziua mea de nastere a fost iar eu indiferent ca am fost sunata sau nu, tot bine m-am simtit.

De acum inainte D-zeu cu mila, ca sigur nu mai intineresc.

Parca pana la 30 nu simti cum trec anii, dar de acum sigur voi simti fiecare an pe care o sa-l mai bifez in calendar.

O zi buna, sanatate maxima si succese pe toate planurile!!!

Valurile vietii…

Doamne, cat de ciudata este si viata …

Acum esti fericit, acum esti pe fundul prapastiei plin de deznadejde, din nou o raza de bucurie si iar o iei de la capat cu tristetea.

Daca m-ar intreba cineva: “Ioana, cum esti?” nu as sti sa ii raspund de teama ca as minti.

Pentru ca zilele astea am obosit sa trec de la o stare la alta… si nu pentru ca as fi labila psihic ci pentru ca lumea din jurul meu este asa cum o stiti si voi: rea si plina de prejudecati.

Pentru decizia mea de a-mi face o viata mai buna si mai linistita, lumea din jurul meu ma catalogheaza nedrept… Dar nimeni nu ma intreaba, doar trage concluzii din auzite…

Poate ca lumea ar trebui sa fie atenta la ce spune pentru ca D-zeu loveste atunci cand te astepti mai putin…

Ma doare sufletul pentru ca imi aud vorbe nedrepte si nici macar  cu fundament real, dar daca acesta este pretul pe care trebuie sa il platesc pentru ca am iesit din tiparul romanesc, fie, treaca de la mine.

Insa ii avertizez pe “prietenii” mei:  veti fi rasplatiti de viata pe masura calitatii voastre de oameni.

Poate tot ce am scris nu are noima, poate nu am reusit sa transmit exact ce simt dintr-o diplomatie fortata, pentru ca pe mine diplomatia nu ma caracterizeaza, insa sigur am scris din suflet…

Doamne ajuta!