Ofensiva anti-fumatori

M-am gandit astazi, daca tot am scris o data sa mai scriu inca o data.

Subiectul acesta incepe sa ma calce pe nervi.

Oriunde ma duc, orice post de televiziune urmaresc vad acelasi mesaj: Tutunul dauneaza grav sanatatii.

In regula, nu am nimic cu aceasta campanie atat timp cat liberul arbitru este lasat sa isi faca treaba.

In orice farmacie as intra, nu vad decat produse care te indeamna sa te lasi de fumat, si nu putine. Acestea sunt majoritare in detrimentul altor produse  destinate intretinerii sanatatii oamenilor.

Nu spun ca viciul a jumatate din populatia globului nu aduce mari deservicii personale si colective dar de aici si pana la a teroriza si agasa populatia e mare pasul.

Stiati ca cei mai mari si innraiti fumatori sunt medicii? Asta spune ceva…

Cred ca medicii nu fumeaza de dragul de a intra in mormant mai repede si mai agresiv ci pentru ca pur si simplu meseria lor consuma foarte multi neuroni. La fel este si cu meseria de jurnalist. Majoritatea jurnalistilor sunt fumatori. De ce? Pentru ca este un job care necesita creativitate si mult consum nervos. Deci extrapoland, ajungem sa spunem ca meseriile intelectuale sunt si meseriile care genereaza acest viciu. Nu se poate spune in niciun caz ca acesti oameni nu sunt informati si nu cunosc efectele fumatului. Este totusi decizia lor de a fuma, de ce trebuiesc agasati inutil cu mesaje care irita?

Eu nu am vazut la televizor sau in presa o campanie contra bauturilor alcoolice  al caror consum duce cateodata la crime… Si totusi alcoolicii au o viata linistita din punct de vedere mediatic…

In fine, campanii impotriva prostitutiei? Ati vazut vreuna? Eu nu! Si totusi sute de mii de oameni se imbolnavesc din cauza bolilor cu transmitere sexuala.

Si lista viciilor ramane deschisa.

Aaaa si era sa uit! Despre E-urile pe care le introducem in organism zi de zi nu spune nimeni nimic. Stiati ca din cauza e-urilor din alimente un cadavru dupa 5 ani de zile daca este deshumat este aproape intact??? Nasol moment… saracii moldoveni, pentru ca la ei inca traditia exista, la 7 ani de la deces atunci cand se deschide sicriul pentru imbalsamarea oaselor si organizarea celei de-a doua inmormantari trebuie ca au socul de pe lume, cand gasesc decedatul aproape intact…

Sincer ma apuca pandaliile cand vad atatea reclame si mesaje anti- fumat. Pentru cine nu stie inca psihologia inversa chiar functioneaza. Cu cat interzici mai mult un lucru, cu atat tentatia va fi mai mare. O stiu psihologii, o stiu creierele din agentiile de publicitate, o stie toata lumea…

Concluzia o trageti singuri…

P.S. Mi-am propus sa ma las de fumat dar nu din cauza bombardamentului mediatic , ci pentru ca asa vreau EU! SIC!

Opriti pamantul… eu cobor la urmatoarea statie!

Ingrozitor cat de repede se misca lucrurile. Nu am timp sa diger sau sa meditez bine asupra unei fapte ca iute o alta ii ia locul. Si uite asa am preferat sa nu scriu nimic pe blog.  Incerc sa ma dezvat de a face lucrurile in mod superficial.

Ceea ce se intampla la TTV nu are nicio logica privit din exterior, dar de la Centru se stie foarte bine strategia. Pacat ca “iubitii conducatori” nu se gandesc si la palmasii care isi platesc creditele de pe urma unei munci salahorice chiar daca frumoase si care nu vor putea sa isi gaseasca un job in doua saptamani de la trantirea preavizului in fata. Nu este normal sa extermini cea mai bine cotata televiziune cu oameni care au pus profesia in fata familiei in numele unei strategii radicale…si prost consiliate. E drept fiecare din cei care au lucrat sau lucreaza in TTV au imperfectiunile lor, dar de aici si pana la aproape a desfiinta un post de televizune pe care lumea il urmarea cu drag numai pentru ca sefii au considerat in stupiditatea lor se arde gazul de pomana sau care o fi motivatia, e drum lung. De masuri coercitive a auzit cineva? De preventia unei crize institutionale? Asa ma gandeam si eu….

Am senzatia ca se face coordonare  in TTV dupa ureche. Departamentul de resurse umane isi ia banii de pomana la fel si sefii TTV sau  ai companiei- mama.

Degeaba au fost adusi cei mai buni oameni, degeaba s-au format oameni buni, degeaba a fost achizitionata cea mai buna aparatura….totul degeaba.

Chiar daca nu mai lucrez in TTV tot ma doare sa aud si sa vad cum este decimat colectivul….

Dracu sa o ia de strategie!

Trezirea sefimea pana nu e prea tarziu!!!

Cat priveste situatia pe plan national,  eu spun un simplu No Comment! Atat merita guvernantii.

Despre nimicuri

M-am apucat cu greu sa astern niste ganduri nu pentru ca nu as avea ce sa scriu ci pentru ca se intampla prea multe si prea repede.

Citesc blogurile prietenilor si simt tristetea din oameni. Sunt tineri, sunt frumosi, sunt profesionisti, sunt visatori si totusi sunt foarte tristi.

E drept ca nimeni nu le-a garantat la nastere ca viata va fi usoara, insa tine de fiecare sa faca in asa fel incat fiecare zi sa fie un pic mai frumoasa, un pic mai buna.

Nici mie nu mi-e usor, am zile si zile. Sunt zile bune in care totul este bine insa pentru echilibrarea balantei vin zile care pur si simplu simt sfarseala. Bineinteles ca la toate aceste zile, bune sau rele, contribuie din plin factorul psihologic al fiecaruia dar si factori pe care nimeni nu ii poate controla.

Important e ca fiecare sa incerce sa nu puna la suflet amaraciunea in schimb atunci cand e loc de bine sa savureze fiecare secunda si sa se incarce pentru zilele negre.

Eu asa fac, uneori imi iese, alteori nu, insa am grija ca atunci cand nu imi iese in preajma mea sa fie persoanele cu energie pozitiva in speranta ca ma vor molipsi.

M-am regasit din plin in blogul lui adrian labos cel putin in “iarna nu-i ca vara sau varianta jurnalistica a problemei.” Aproape 2 ani de zile am trait la intensitate maxima viata de jurnalist de televiziune. Am visat ca sunt respectata ca si reporter, mi-am imbatat sufletul cu satisfactia muncii facute din inima chiar daca in buzunarul meu batea vantul. Am suferit cand colegi de-ai mei care nu se straduiau prea mult erau apreciati, iar eu care nu comentam in front eram uitata intr-un colt precum un ziar vechi… E al naibii de frustranta pozitia…

Dar au trecut toate, insa parca mai traiesc experienta jurnalistica prin colegii mei care nu au abandonat nava. Felicitari pentru rezistenta!

Pentru mine acest an la acest nou loc de munca sper sa insemne un succes, pentru ca premize sunt. Ramane ca acel dram de noroc sa fie cu mine, pentru ca stiinta o port in fiecare zi cu mine ca si bunul simt de altfel.

Va fi bine!