A trecut si concediul…

Am promis ca voi reveni si m-am tinut de cuvant. Teoretic am fost o luna in concediu, practic am fost o saptamana. Pe intelesul tuturor, in afara de o saptamana plina in care am fost prin tara, restul am fost zi de zi la serviciu, insa nu imi pare rau.

Una peste alta concediul meu a fost unul de vis: oameni frumosi, primitori, dragi sufletului meu mi-au fost prin preajma, am petrecut clipe de neuitat cu Sufletul meu, m-am odihnit si am strabatut sute de kilometri prin Romania.

Am invatat sa iubesc neconditionat, desi cred ca si pana cum am facut-o, insa de aceasta data o fac asa cum trebuie, ca la carte. O merit eu o merita si Sufletul meu. Am invatat ca pot sa merg sute de kilometri fara sa spun ceva si totusi linistea sa nu fie apasatoare, am invatat sa ma relaxez, am invatat sa pretuiesc fiecare secunda petrecuta cu omul iubit. Am invatat ca marile minuni nu costa mai nimic, am patinat in mijlocul Sibiului, intr-o seara banala de iarna insa care s-a transformat intr-una de poveste, cu dragostea langa mine, colinde in piata mare din Sibiu, cu patinele in picioare si cu placerea unui lucru pe care care il faceam atunci cand credeam ca viata nu poate fi mai frumoasa de atat: in adolescenta.

Stiu ca in general acesta e momentul bilantului pe anul care se scurge, insa pentru mine nu e. Cred ca e prima data cand simt ca nu trebuie sa fac bilantul, pentru ca inca mai am multe de spus si pentru ca pentru mine anul nu se va incheia la 31 decembrie… Si stiti  de ce? Pentru ca dupa anul greu pe care l-am avut, dupa ce institutiile statului si-au pus amprenta asupra vietii mele certificandu-ma cu actele in mana ca  am mai incheiat cateva capitole din viata mea, nu simt ca si eu trebuie sa fac acest lucru. Cred ca pot sa spun ca de cateva luni incoace, pentru mine fiecare zi e ca si cum ar fi Craciunul. Indiferent de greutati, fiecare zi o traiesc ca pe o sarbatoare. Am invatat acest lucru tot de la Sufletul meu. Si asa e, rar mi se intampla sa inchid ziua in mod banal.

Multumesc Suflete pentru rabdarea, dragostea si intelepciunea pe care mi le oferi zi de zi.

Sper sa ajungeti sa gasiti un Suflet care sa va faca sa simtiti ca in fiecare zi este sarbatoare. Eu l-am gasit si nu vreau sa-l mai las sa plece.

Un singur lucru mai vreau si aceasta este rugamintea mea pentru Mos Craciunul din 25 decembrie:

Draga Mosule,

Stiu ca te-am mai suparat de-a

lungul anului, cu sau fara stiinta insa te asigur ca nu cu rea credinta.

Ce iti cer eu nu costa absolut nimic, nu trebuie sa razbati prin raioanele moll-urilor, nu trebuie sa calatoresti mii de km, nu trebuie sa te chinui sa intri pe horn cu ditamai desaga.

Eu, fetita mea si Sufletul meu, te rugam sa faci in asa fel incat, macar de Sfanta Sarbatoare… sa fie zapada…

Anastasia Ioana, Ioana si Sufletul.