Stiu ca suna mai mult decat nebunesc indemnul, intr-o lume in care criza face victime si pe orizontala si pe verticala, insa va asigur ca doza de optimism s-ar putea sa va salveze de la pierderea mintii.
Unde te uiti oamenii sunt disperati si pe buna dreptate, euro nu vrea nici cum sa ne mai slabeasca, firmele reduc tot ce le mai poate prelungi agonia macar cu inca o luna, in speranta ca poate se schimba peste noapte contextul…
Televiziunea, atat de draga mie, a ramas o frumoasa amintire, cu momente unice de profesionalism, oameni frumosi. Colegii mei au luat-o si ei, sper eu, spre zari si orizonturi mai frumoase. Nu foarte multi au ramas, si ma indoiesc de fericirea lor ca unici supravietuitori…
Cred ca ai de se joaca de-a Dumnezeii planetei, s-au intrecut cu saga si cred ca ar cam fi momentul sa se opreasca din distrugerile pe care le-au pornit, din simple orgolii sau din plictis. Deja pagubele si victimele colaterale sunt mult prea multe ca sa fie cuantificate, iar destine fara nicio vina decat cea de a se fi nascut sufera si din pacate e doar inceputul suferintei.
Ce minti diabolice au gandit un plan atat de “maret” incat jumatate din planeta sa stea cu securea de-asupra capului zi de zi?
Singurul meu sfat, si acesta chiar e gratuit, e sa ne pastram credinta, zambetul pe buze, iar ceea ce depinde de noi sa facem fara a carcoti. Inca mai cred ca profesionalismul poate bate orice urma de viclenie si pupincurism. Acesta este momentul in care fiecare din noi trebuie sa dea masura calitatii de om si profesionist in ceea ce face.
Ioana
