Back to blog:)…MY BLOG!

Am revenit!!!!

1. Sunt foarte fericita ca dupa luni  de zile am nimerit si eu username-ul meu:D, daca va puteti imagina, imi stiam parola (sau o ghiceam;)) dar nu stiam  userul… Da, stiu ca puteam sa resetez totul sau sa ma uit prin mieiluri sa gasesc coordonatele… dar Doamne, greu mi-o fo sa fac lucrul asta (vara, soare, iubire, terase, cafelute, limonade). Mai bine amanam pe maine sarcina si tot asa in fiecare zi pana s-a facut septembrie!

2. Nu sunt atat de fericita ca mi-am dat gata 2 saptamani de concediu, insa sunt super incantata ca din 19 pana in 28 oi fi iar in concediu si pe drumurile si muntii patriei!

3. Am fost in concediu!!!! aaa… parca am mai mentionat… nu-i bai, repetitia mama invataturii, am fost la greci cu dragostea mea si inca  50 de “nebuni veseli!!!”. A fost superrrrrrr tare, mai putin vamile de la sarbi si macedoneni…de groaza (5 ceasuri la dus si tot pe atatea la intors doar pentru statele astea, sau ce mama  dreq or fi…).

4. … aud???? aaaa vreti dovezi? ok, indata le afisam si p’ alea ca sa nu fie cu suparare.

5. criza? ce criza? unde? am ratat ceva? d’oh, nimic nou sub soare, eu sunt intr-o permanenta criza de cand ma stiu asa ca nu ma atinge “criza” 2009!

6. prieteni? nu foarte multi si imprastiati si ei saracutii in criza asta puternica prin concedii in strainatate. Hai noroc ca e septembrie si se striga adunarea generala la serviciu mai pentru toti asa ca ne-om intalni soon.

7. Viata privata? Aceeasi: incredibila ca sa moara dusmanii de ciuda! Iubesc si sunt iubita, NA!

8. Copchilutza? Superba, logoreica de la rasarit pana la apus de soare, desteapta, ce mai? a lu’ mama;)

9. Sanatatea, la maxim, cel putin asa spune bioritmul de pe telefonul meu destept, care e in service! (na, anul asta am batut recordul la telefoane in service: am doua super destepte de sute de euro care zac in service:))) asta e! nu pot fi toate perfecte, asa ca sunati-ma voi de ne stim ca eu nu mai stiu care contacte sunt prin care telefoane si ce back-up-ri pe unde le mai am.

Sanatate va doresc si voua!

STOP!

09.09.09

Just me, J!

Radarul si blonda

Daca mai spune cineva ca blondele sunt soferite proaste eu il tai…

Dovada stau eu care in sfarsit dupa 3 ani de soferie si nu de aia cuminte, am puscat radarul:) si ca sa fie bine inteleasa nu ca prostii cu 61/H ci cu 90:) Bine, bine, in conditiile in care eu circul fie cu 50 fie cu 120, depinde de urgenta.

Si uite asa la 11 noaptea cand nici dracu nu era pe sosea, ba da, eu si politia, am tras frumos pe dreapta si am semnat hartia aia care imi atesta taxa pe prostie. Pentru ca numai prostie se poate numi cand stii pe cine trebuie si nu deschizi gura ci stai ca proasta si te minunezi cat de imbecili pot fi caschetarii. In fine, norocul meu si ghinionul lor e ca lucrez la Dacia Service… daca intelegeti ce vreau sa spun…

Asa ca abaia astept sa intre Logan-urile MAI in service la revizie sau lucrari… or sa intre…

In rest toate bune si frumoase -180 Ron in portmoneu; +4 puncte de penalizare ca asa imi sade frumos…

Voi cum stati cu radarele;)?

J

Si afara ninge…

Eu sincer am cerut zapada pentru luna decembrie… Cred ca cererea mea a ramas undeva blocata pe masa Secretarei, altfel nu-mi explic intarzierea de 2 luni… Stiu! Eu sunt de vina! Trebuia sa o trimit cu confirmare de primire… o sa stiu data urmatoare si pentru ca sa nu avem surprize o sa o trimit din septembrie…

In rest toate bune si frumoase, mai putin ca Sufletul meu e departe de mine si cred ca nu realizeaza cat de mult imi lipseste…dar se va intoarce el…sper eu…

Spor la deszapezit

Kisses

Ioana

Mi-a fost dor…

… sa scriu, sa imi amintesc lucruri, trairi, oameni.

Si uite asa intr-o seara de februarie, am deschis laptop-ul si am inceput a insirui cuvinte, ganduri, sentimente… Initial m-am gandit ca ar fi frumos sa le scriu oamenilor dragi Sufletului meu, cate un ravas de amor, prin care sa ii asigur de toata dragostea mea, dar mai apoi am decis ca as putea sa folosesc mijlocul acesta de comunicare sa le spun, si “ei stie cine este:)” ca ii iubesc, ca mi-e dor de ei, ca Slava Domnului, vine vara, se mareste ziua, si poate asa vom avea timp mai mult sa ne si intalnim.

Iar apoi, gandul a inceput sa imi zboare, in trecut, in adolescenta cu iubirile de o vara, cu sentimente pe care atunci le credeam vesnice, deh si atunci credeam ca le stiu pe toate…, apoi am revenit in prezent cu suflete pierdute undeva in toata dragostea ce ne inconjoara, nu stiu de ce s-au pierdut, insa sufletul meu le va pastra acolo pentru totdeauna.

Stau si ma intreb de ce barbatii atunci cand le spui adevarul cred ca ii minti iar atunci cand ii minti te cred pe cuvant? Toata tineretea mea m-am intrebat, hei, voi amicii si prietenii mei atotstiutori, lamuriti-ma va rog. Si mai am nelamuriri: voi barbatii reusiti sa nu mai iubiti pe cineva pe care l-ati iubit o viata intreaga, cand e gata  relatia, doar ca sa va protejati? Voi chiar reusiti sa ne scoateti din sistemele voastre, cu prima aparuta in cale?: Revin la Dilema lui Robert Turcescu, de asta vara de la Radio: care credeti voi barbatii ca este gestul suprem pentru The One, iar eu am intrat in direct si l-am intrebat: Domnule Turcescu, intrebarea este Cum va dati seama care este The One, in conditiile in care, ciclic, voi barbati aveti tot alta The One… Deci lamuriti-ma si pe mine, cum e cu iubirea voastra? Azi te iubesc, peste un an nu mai esti in sufletul meu, cum dracu reusiti sa ne stergeti din Suflet, si de ce noi, femeile va pastram acolo, pe fiecare dintre voi, aveti locul vostru pe care nicio alta iubire nu -l poate ocupa….?

In fine, uneori pana si pe mine ma depaseste viata si imi ofera surpsize care de care mai nebanuite…

Mi-ar placea sa cred ca suntem unice si irepetabile, in viata voastra si ca atunci cand o mare iubire se incheie, din ghinion sau pentru ca asa a fost sa fie, macar amintirile frumoase sa le pastram, de ambele parti si sentimentul ca orice rau ni se intampla putem conta unul pe celalalt.

Cred ca am aberat suficient pe seara asta, desi simt nevoia sa ma pun la birou si sa scriu o scrisoare, lunga, lunga, ca in vremea studentiei mele.

Cine stie… poate chiar o voi scrie.

Cu toata dragostea,

Ioana

Be happy!

Stiu ca suna mai mult decat nebunesc indemnul, intr-o lume in care criza face victime si pe orizontala si pe verticala, insa va asigur ca doza de optimism s-ar putea sa va salveze de la pierderea mintii.

Unde te uiti oamenii sunt disperati si pe buna dreptate, euro nu vrea nici cum sa ne mai slabeasca, firmele reduc tot ce le mai poate prelungi agonia macar cu inca o luna, in speranta ca poate se schimba peste noapte contextul…

Televiziunea, atat de draga mie, a ramas o frumoasa amintire, cu momente unice de profesionalism, oameni frumosi. Colegii mei au luat-o si  ei, sper eu, spre zari si orizonturi mai frumoase. Nu foarte multi au ramas, si ma indoiesc de fericirea lor ca unici supravietuitori…

Cred ca ai de se joaca de-a Dumnezeii planetei, s-au intrecut cu saga si cred ca ar cam fi momentul sa se opreasca din distrugerile pe care le-au pornit, din simple orgolii sau din plictis. Deja pagubele si victimele colaterale sunt mult prea multe ca sa fie cuantificate, iar destine fara nicio vina decat cea de a se fi nascut sufera si din pacate e doar inceputul suferintei.

Ce minti diabolice au gandit un plan atat de “maret” incat jumatate din planeta sa stea cu securea de-asupra capului zi de zi?

Singurul meu sfat, si acesta chiar e gratuit, e sa ne pastram credinta, zambetul pe buze, iar ceea ce depinde de noi sa facem fara a carcoti. Inca mai cred ca profesionalismul poate bate orice urma de viclenie si pupincurism. Acesta este momentul in care fiecare din noi trebuie sa dea masura calitatii de om si profesionist in ceea ce face.

Ioana

Mosul m-a ascultat…

Craciun frumos si linistit alaturi de cei dragi…

Eu am cerut zapada de Craciun si nu mica mi-a fost mirarea sa vad azi dimineata chiar daca nu ditamai omatul, cel putin curtea casei mele si masina erau albe, la fel si pe strada. Greseala mea de exprimare a dorintei a constat in cererea de troiene… eu am cerut zapada si asta am primit ceea ce denota ca Mos Craciun sigur e barbat, pentru ca daca era femeie ar fi putut interpreta dorinta mea, asa insa, ca orice barbat care se respecta mi-a luat dorinta ad literam si mi-a indeplinit-o:) Dar sa nu-l manieim ca poate la anul nu mai vine daca vede ca sunt nemultumita de cadoul meu.

Una peste alta, Craciunul in familia mea este unul frumos. In ajun am stat si  eu ca tot indragostitul cu Sufletul meu, am facut bradul in timp ce colindele ne umpleau casa cu atmosfera de Sarbatoare.

M-am bucurat sa aud ca prietenii de-ai mei care erau pregatiti sa isi petreaca Sarbatoarea Craciunului in singuratatea casei, au fost colindati, ceea ce imi intareste convingerea ca de Craciun se intampla minuni.

Va sarut cu mare drag, va doresc sa petreceti frumos aceste sarbatori si ne vedem si auzim in continuare.

Craciun Fericit dragii mei!

A trecut si concediul…

Am promis ca voi reveni si m-am tinut de cuvant. Teoretic am fost o luna in concediu, practic am fost o saptamana. Pe intelesul tuturor, in afara de o saptamana plina in care am fost prin tara, restul am fost zi de zi la serviciu, insa nu imi pare rau.

Una peste alta concediul meu a fost unul de vis: oameni frumosi, primitori, dragi sufletului meu mi-au fost prin preajma, am petrecut clipe de neuitat cu Sufletul meu, m-am odihnit si am strabatut sute de kilometri prin Romania.

Am invatat sa iubesc neconditionat, desi cred ca si pana cum am facut-o, insa de aceasta data o fac asa cum trebuie, ca la carte. O merit eu o merita si Sufletul meu. Am invatat ca pot sa merg sute de kilometri fara sa spun ceva si totusi linistea sa nu fie apasatoare, am invatat sa ma relaxez, am invatat sa pretuiesc fiecare secunda petrecuta cu omul iubit. Am invatat ca marile minuni nu costa mai nimic, am patinat in mijlocul Sibiului, intr-o seara banala de iarna insa care s-a transformat intr-una de poveste, cu dragostea langa mine, colinde in piata mare din Sibiu, cu patinele in picioare si cu placerea unui lucru pe care care il faceam atunci cand credeam ca viata nu poate fi mai frumoasa de atat: in adolescenta.

Stiu ca in general acesta e momentul bilantului pe anul care se scurge, insa pentru mine nu e. Cred ca e prima data cand simt ca nu trebuie sa fac bilantul, pentru ca inca mai am multe de spus si pentru ca pentru mine anul nu se va incheia la 31 decembrie… Si stiti  de ce? Pentru ca dupa anul greu pe care l-am avut, dupa ce institutiile statului si-au pus amprenta asupra vietii mele certificandu-ma cu actele in mana ca  am mai incheiat cateva capitole din viata mea, nu simt ca si eu trebuie sa fac acest lucru. Cred ca pot sa spun ca de cateva luni incoace, pentru mine fiecare zi e ca si cum ar fi Craciunul. Indiferent de greutati, fiecare zi o traiesc ca pe o sarbatoare. Am invatat acest lucru tot de la Sufletul meu. Si asa e, rar mi se intampla sa inchid ziua in mod banal.

Multumesc Suflete pentru rabdarea, dragostea si intelepciunea pe care mi le oferi zi de zi.

Sper sa ajungeti sa gasiti un Suflet care sa va faca sa simtiti ca in fiecare zi este sarbatoare. Eu l-am gasit si nu vreau sa-l mai las sa plece.

Un singur lucru mai vreau si aceasta este rugamintea mea pentru Mos Craciunul din 25 decembrie:

Draga Mosule,

Stiu ca te-am mai suparat de-a

lungul anului, cu sau fara stiinta insa te asigur ca nu cu rea credinta.

Ce iti cer eu nu costa absolut nimic, nu trebuie sa razbati prin raioanele moll-urilor, nu trebuie sa calatoresti mii de km, nu trebuie sa te chinui sa intri pe horn cu ditamai desaga.

Eu, fetita mea si Sufletul meu, te rugam sa faci in asa fel incat, macar de Sfanta Sarbatoare… sa fie zapada…

Anastasia Ioana, Ioana si Sufletul.

Am trecut si pe aici…

Marturisesc dorinta nebuna de a mai scrie pe blog insa eu am vesnic doua variante: ori au fost prea multe lucruri care s-au intamplat ori nu am avut timp…

S-au intamplat atatea lucruri in viata mea in acest an, incat nu as putea sa ii pun o eticheta anului 2008.

As putea sa il numesc frumos, dar la fel de bine as putea sa il numesc cel mai urat. As putea sa il numesc un an fericit dar la fel de bine as putea sa il numesc cel mai trist an. Nu cred ca o coala de hartie ar putea suporta toate evenimentele care au trecut prin mintea, inima si sufletul meu in 2008. Am fost indragostita lulea si totodata dezamagita, am fost pe fundul prapastiei iar acum ma redresez.

E momentul sa iau o pauza, scurta, dar o voi lua: e momentul sa ma odihnesc, vreau doar sa dorm, vreau sa fiu eu in lumea mea, acolo unde nu exista suferinta, nu exista rautate, nu exista dezamagire, nu exista ura si nici prostie. In lumea mea, oamenii zambesc, oamenii sunt fericiti, oamenii nu trec prin crize.

Ne revedem dupa o scurta pauza

Aveti grija de voi

Ioana Onciu

Brasov…mon amour

M-am indragostit.

Stiu ca asteptati sa va spun un nume si sa va mai si anunt data evenimentului in urma caruia vom trait fericiti pana la adanci batraneti.

Nu e cazul.

Am crezut ca Oradea este cel mai frumos oras de pe planeta, cel putin pentru mine. Insa am gasit unul aidoma Oradei…BRASOV-ul.

Pentru mine a fost o surpriza neasteptata Brasovul… Un oras superb cu o arhitectura asemanatoare cu a Oradei, insa mult mai mai bine pusa in valoare si intretinuta, cu o curatenie care m-a lasat masca. Nu mi-a venit sa cred cat de curat e orasul dar si Poiana Brasov…

In fine, daca mi s-ar cere sa ma mut la Brasov, m-as muta fara sa gandesc de doua ori.

E incredibil cat de tonici sunt oamenii la ora 11.30 noaptea, ce atmosfera boema e in orasul de sub poalele Tampei…

In rest, revenirea la Oradea mi-a adus aminte de toate necazurile si dificultatile carora trebuie sa le fac fata…

Doamne ajuta!

Astazi simt Toamna

Sunt singura
ploaia-mi saruta geamul
intr-o chemare umeda
facand lipsa ta si mai acuta
te chem in gand
si-ti simt dragostea invaluindu-ma
in caldura ei
geloasa parca
pe stropii de ploaie
ce vor sa-mi sarute fata
ma intind
pe asternutul ce inca mai poarta
urma trupului tau
si-ti simt parfumul… adorm din nou

Daca e toamna, atunci toamna sa fie…

Va invit la reverie si romantism…